Scris de David în timp ce se refugia într-o peșteră (probabil fugind de persecuția lui Saul), Psalmul 142 ne prezintă o rugăminte disperată a psalmistului, care se află singur, într-o situație de mare pericol și are nevoie urgentă de ajutor.

Psalmul 142 - Un strigăt disperat după ajutor

Fiind o rugăciune foarte personală, Psalmul 142 ne învață că în momentele de singurătate vedem cele mai mari provocări. Cu toate acestea, Domnul ne îngăduie să trecem prin astfel de situații tocmai pentru ca noi să ne întărim relația cu El.

Confruntat cu această învățătură, psalmistul îi vorbește sincer lui Dumnezeu, exprimându-și problemele, încrezându-se în mântuire.

Am strigat către Domnul cu glasul meu, am rugat pe Domnul cu glasul meu.

Mi-am vărsat plângerea înaintea feței lui, mi-am pus necazul înaintea lui.

Când duhul meu era tulburat în mine, atunci îmi cunoșteai calea; pe calea pe care mergeam, o cursă îmi era ascunsă.

M-am uitat la dreapta mea și am văzut, dar nu era nimeni care să mă cunoască. Îmi lipsea adăpostul, nimeni nu se îngrijea de sufletul meu.

Am strigat către Tine, Doamne, și am zis: "Tu ești refugiul meu și partea mea în țara celor vii.

Răspunde-mi la strigătul meu, căci sunt foarte necăjit; izbăvește-mă de prigonitorii mei, căci ei sunt mai puternici decât mine.

Scoate sufletul meu din temniță, ca să laude Numele Tău; cei drepți mă vor înconjura, căci mi-ai făcut bine.

Interpretarea Psalmului 142

În cele ce urmează, descoperiți ceva mai multe despre Psalmul 142, prin interpretarea versetelor sale. Citiți cu atenție!

Versetele 1 - 4 - Mi-a lipsit refugiul

"Cu glasul meu am strigat către Domnul; cu glasul meu am pledat către Domnul. Mi-am vărsat plângerea mea înaintea feței Lui; i-am expus necazul meu. Când duhul meu era în chinuri în mine, atunci Tu ai cunoscut calea mea. Pe calea pe care mergeam, un laț era ascuns de mine. M-am uitat la dreapta mea și am văzut, dar nu era nimeni care să mă cunoască. Refugiul îmi lipsea; nimănui nu-i păsa de sufletul meu".

Strigăte, implorări, Psalmul 142 începe într-un moment de disperare pentru psalmist. Singur printre muritori, David își exprimă cu voce tare toată angoasa; în speranța că Dumnezeu îl va auzi.

Disperarea lui aici este legată de planurile dușmanilor săi, care îi întind capcane pe drumul pe care de obicei mergea în siguranță. Alături de el, nu există niciun prieten, confident sau însoțitor care să-i ofere sprijin.

Versetele 5-7 - Tu ești refugiul meu

"Către Tine, Doamne, am strigat; am zis: "Tu ești adăpostul meu și partea mea în țara celor vii. Răspunde la strigătul meu, căci sunt foarte necăjit. Scapă-mă de prigonitorii mei, căci ei sunt mai tari decât mine. Scoate sufletul meu din temniță, ca să laud Numele Tău; cei drepți mă vor înconjura, căci mi-ai făcut bine"."

După cum am văzut deja, David nu are unde să se refugieze, dar își amintește că se poate baza întotdeauna pe Dumnezeu pentru a-l scăpa de chinuitorii săi - în acest caz, Saul și armata sa.

El se roagă ca Domnul să-l scoată din peștera întunecată în care se află, căci știe că de atunci încolo va fi înconjurat de cei drepți, lăudând bunătatea lui Dumnezeu.

Aflați mai multe :

• Semnificația tuturor psalmilor: am adunat pentru tine cei 150 de psalmi
• Cunoașteți Rozariul sufletelor? Învățați cum să îl rostiți
• Rugăciune puternică pentru ajutor în zilele de restriște